Stres cotidian. Aviz cumparatorilor de arta ieftina.

Rosu, verde, galben, negru, verde, galben, rosu, negru, galben, rosu, negru, verde. Culorile care-mi urla in cap acum. Am o comanda noua. Lucrez sub stres. Cine spune ca artistii nu au viata grea? Nu ca m-as considea artist. Sunt o amatoare platita prost. La fel de prost ca restul artistilor plastici necunoscuti. Mi-am amintit ca am un termen limita la cealalta comanda. Nu mai am timp. Fug, alerg, pensula, apa, repede, ia paleta, stoarce culoarea, prea mult, prea repede, uda pensula, tuse groase, rapide, fondul, contrastul, ritmul, detalii, repede, e aproape gata, gata, gata.. Si urmatoarea. Scoate borcanul, tusul, cealalta foaie, trebuie sa dau plansa azi, cateva laviuri, nuante, linii finale, e gata, gata.. Lumanarile! Da, luminarile! Am uitat complet. Fugi, unde sunt acrilicele?panica, le-am gasit, repede, paleta, pensula cu varf subtire, o floare, si alta, si gargarite, tuburile argintii, da, cateva detalii, gata. Schite! Repede, pentru scoala! Scoate carbunele, un peisaj, ceva, altceva, putin fixativ. Ia creionul, un portret, un stiu, gata schitele. Si cine spunea ca artistii au viata usoara? Si totusi, nu lucram gratis, avis celor care incearca sa scape moca. Suntem artisti, nu inseamna ca nu avem ce face, avem datorii la fel ca voi, si cred ca voi zgarcitilor nu muriti sa platiti pe o lucrare pentru ora de desen, la care v-ar pune 4, banii pe care ii dati pe shaorma.

Sgraffito