Ultima clipă a unui nefericit.

O adiere plăcută-mi mângâie pielea.

Soarele dulce şi-mbietor îmi îmbâcseşte privirea,

Văd deodată în culori pastelate,

Forme neidentificate pictate,

Fragmente...

Încerc să desluşesc,

Să găsesc

Un punct de sprijin

În adâncimea profundă în care mă scufund.

Totul se transformă,

Din lumea roz a vieţii,

A micii lumi în care visam,

În care trăiam,

Totul se transformă-n scrum...

Primesc o palmă!

Mă apasa o durere fierbinte, înţepătoare.

Ajung la disperare.

Iluzia mea s-a oprit.

Ma uit spre infinit;

Imaginea realităţii nu-i cum mi-aş fi dorit.