● Limpezimi de acuarelă ●

În plinătatea-mi vârstei,
A vremii trecute pierdute,
Adun strop cu strop
Fulgi mărunţi de cerneală,
Toţi fac "hop"
Şi cad în adâncimea fatală.

Trebuia să fie altfel;
Nu ştiu ce-ar trebui să fac,
Cred că e un caz disperat.
Mă învârt în cuvinte
M-afund-n goluri bântuite.

Libertatea artei e dură,
Dar poate totuşi cu căldură
S-oprească această ură!

Visele mele-au fost simple iluzii
Propriile-mi iluzii mentale,
Niciodată fapte reale.

Ţin să socot, că-n lumea asta
Am fost sortit să rămân un anonim.
Şi-mi cânt acum amarul
În lacrimile-mi ca un rubin.