'Eu sunt aici, tu unde esti?'

Vreau sa fie cineva aici cu mine
Sa-mi spuna ca totul va fi bine.
Ca timpul va trece si inima nu va mai fi rece;
Vreau sa uit de tot si sa nu ma mai consum cat pot,
Mi-e dor de tine si nu mi-e bine,
Chinu-i mai mare cand stiu ca tu nu esti aici cu mine.
Astept sa treaca si ziua asta,
Contorizez suspinele,
Vreau sa ma-ntorc la cel care a fost candva cu mine,
Pentru mine.
Am vazut soarele si luna
Mai presus de ce vorbeste lumea;
Am atins iubirea,
Am atins fericirea,
Si acum m-afund in durere si-n speranta,
Ca nimic nu-i trecator,
Semne raman si dor.
Nu doar timpul trece peste ele,
Eu cu tine-noi-, vom trece peste ele.
Aici raman, sa nu uiti,
Cand vei fii cu multi,
Sa-ti amintesti de mine.

-fata cu vise multe si idei.

done with this

Imi plange sufletul cand imi amintesc. Si rad plangand, in cap aud fara intrerupere povestea cu 'you really mean something to me'. Pfa, cate minciuni.
La naiba cu rimelul care mi se scurge pe obraz si creionul care se intinde aidoma pe ploapa. La naiba cu noptile tarzii si mesajele ei. Mi se impaienjenesc iar ochii, si iar simt o vena cum pulseaza puternic.
Vad ingeri in zambete, as plati si eu pentru unul. Observi si tu ca am numai idei frante? Da, si eu. Poate pentru ca nu-mi mai pot focusa atentia pe nimic, pentru ca noul univers a devenit din nou cel vechi. Stai fara grija, o sa imi creez altul, fara tine, altul care sa depinda strict de mine. Ma pot lipsi de toate dezechilibrele astea emotionale pe care mi le-ai provocat. Nu sunt atat de idioata incat sa-mi fac singura rau. Stai fara grija, ca oameni buni sunt la tot pasul si rai la fel, greseli ca tine o sa mai fac. Si n-o sa-mi para rau cum nu-mi pare nici acum, doar o sa regret timpul pierdut.
Sunt mai batrana c-o dragoste, mai experimentata cu o placere. Mereu o sa privesc partile bune in toate, si acum o sa imi amintesc de zambetele frumoase pe care mi le-ai dat. Pacat ca mi-a scazut apetitul de fericire acum,tot ce mai pot e sa scriu randurile astea, pe care abia astept sa le recitesc cand se va pune praful pe ele. Atunci o sa rad in sila, de prostia pe care am facut-o acum.
Tu o sa ajungi bine si o sa ma bucur mereu pentru tine, pentru ca eu tin la prieteni si in comparatie cu tine, le arat asta.

Nu distanta distruge suflete

In mine se mai vorbeste si azi despre tine, paradoxal, stii, si contrar tuturor lucrurilor de pana acum. Parca ma pierd, am o mare de cuvinte pentru tine, surd intonate. Aparent totul e bine dar amandoi stim ca nu-i asa. De ce asteptam confirmarea unor entitati poate? De ce nu putem forma un noi? De ce sa aruncam cu noroi invinuind? Cand complicam absurd ceva ce n-ar fi trebuit sa fie infinit. Secunda se dilata in agonie, pierdem notiunea, numerele, zilele. Au trecut 4 saptamani de la seara aia frumoasa in care timpul pentru mine s-a comprimat intr-o sutime de minut. Daca citesti acum asta, iti cer sa nu iti fie frica. Serios. Eu nu ranesc ce iubesc. Distanta nu distruge suflete, ci neincrederea. Uita acum cu mine de cearta de joi cu ai tai, de nota aia proasta la mate, de tipa care s-a luat de mine ca te plac pe tine, de cancerul de afara, de faptul ca nu mai scap de raceala. Si o sa vezi ca in sinteza suntem doar noi.

Nu ranesc ce iubesc, e impropriu spus. Eu nu iubesc, ma tem. Dar tin la oameni, in felul meu. Si cand spun asta, ar trebui sa te gandesti ca si tu esti unul dintre ei, altfel nu m-as fi obosit sa scriu atat sa-mi calmez mintea.

Alter-ego in formare

Cand ma afund in munca uit de problemele pe care vreau sa le consider inutile. Si reusesc, vad. Simt nevoie de un factor de stabilitate in viata mea care sa tina strict de mine, sa nu depinda de cei din jur. Ma gandesc sa imi creez inca o persoana, sa cladesc o noua personalitate, un alter ego. Sa fie o eu cum as vrea sa fiu de fapt. Intr-o maniera dura si senzuala. Cu nuante reci de aroganta si sfidare si o alta eu conturata de atuurile mele. Un ambalaj nou pentru perioada care urmeaza, si care poate se va mula total pe actuala eu. As vrea sa fie o persoana cu suflet frumos, binevoitoare, cu zambetul de buze si un vocabular respectuos. Sa fie ceva deosebit. Ceva dupa ce lumea alearga, si nu primesc.

Stres cotidian. Aviz cumparatorilor de arta ieftina.

Rosu, verde, galben, negru, verde, galben, rosu, negru, galben, rosu, negru, verde. Culorile care-mi urla in cap acum. Am o comanda noua. Lucrez sub stres. Cine spune ca artistii nu au viata grea? Nu ca m-as considea artist. Sunt o amatoare platita prost. La fel de prost ca restul artistilor plastici necunoscuti. Mi-am amintit ca am un termen limita la cealalta comanda. Nu mai am timp. Fug, alerg, pensula, apa, repede, ia paleta, stoarce culoarea, prea mult, prea repede, uda pensula, tuse groase, rapide, fondul, contrastul, ritmul, detalii, repede, e aproape gata, gata, gata.. Si urmatoarea. Scoate borcanul, tusul, cealalta foaie, trebuie sa dau plansa azi, cateva laviuri, nuante, linii finale, e gata, gata.. Lumanarile! Da, luminarile! Am uitat complet. Fugi, unde sunt acrilicele?panica, le-am gasit, repede, paleta, pensula cu varf subtire, o floare, si alta, si gargarite, tuburile argintii, da, cateva detalii, gata. Schite! Repede, pentru scoala! Scoate carbunele, un peisaj, ceva, altceva, putin fixativ. Ia creionul, un portret, un stiu, gata schitele. Si cine spunea ca artistii au viata usoara? Si totusi, nu lucram gratis, avis celor care incearca sa scape moca. Suntem artisti, nu inseamna ca nu avem ce face, avem datorii la fel ca voi, si cred ca voi zgarcitilor nu muriti sa platiti pe o lucrare pentru ora de desen, la care v-ar pune 4, banii pe care ii dati pe shaorma.

Sgraffito

Stare buna -.-

Un pic de stres. Intr-o dimineata rece si umeda, o camasa alba si blugii albastrii. Surprind naluci triste, palide, cantul care sufla ca un oftat. Hah, si le rad in fata, am o zi buna azi! Azi presimt a fi o zi buna.Parul ondulat mi se prelinge peste umeri, fumul din tigara mea preferata imi intra in ochi, incep sa rad de cat de ametita sunt, cu jumatate de fata scursa. E nu foarte rece si totusi bine, oamenii par a fi posomorati, dar eu nu sunt. Le-as da din energia mea, dar nu vreau s-o consum. Data viitoare. Cred ca secretul ar fi trezitul de dimineata, mesajele matinale si ceaiul de menta. Dar depinde. Mai aprind o tigara. Poate imi mai vine o idee.

Visator 2

Sa fi visator e un lucru bun, atata timp cat te focusezi pe idealul tau si il faci sa devina realitate. Sigur, de multe ori asta nu este posibil, insa perseverenta e un atu in dorintele noastre. Sa fi un autodidact in viata, sa nu te temi de viitor, sa fi un visator. La asta s-ar rezuma totul. Insa ne influenteaza in ceea ce urmam sa facem. Perfect ar fi sa avem timp pentru tot si toate, ca sa nu ajungem sa regretam ca nu ne-am indeplinit propriile idei. Dar ar fi un paradox acest lucru, pentru ca timpul nu este infinit. In final, sa visam este tot ce putem face acum, cu ochii deschisi sau nu, pentru ca e gratis. Macar de ne-ar da o doza de curaj, pentru ca avem o mare de cuvinde intr-un pustiu de idei, nefolosite, si macar de s-ar opri el visul sa ne faca intreaga viziune atat de roz incat sa credem ca totul va fi bine, si in final, sa nu fie..