luni, 27 februarie 2012

Si-abia atunci sa mor..

Vara. Mare.
Plec, plec departe.
Departe de-aceasta oroare.
S-ajung la mare.
La mare vreau.
Vreau sa intru pana la genunchi
In valul diafan.
Sa creez, sa pictez,
Sa aberez. sa desenez;
Sa aiurez cristale de apa
Pe planse, aiurea aruncate,
Si sa curga-ncet somptuasele raze
Din tarmul albastru al razelor de soare.
Sa suflu-n spuza norilor
Sa retraiesc clipele amintirilor,
Cand alcoolizam,
Fumam,
Drogam.
Si-abia atunci, un murmur alb,
Pustiu, strain si nesfarsit,
Sa ma lase sa-m pastrez ultima speranta,
C-am avut, detinut si simtit iubirea;
Si-abia, abia atunci,
Suferinda,
In tihna,
Sa ma iei in brate,
Sa ma atingi usor,
Sa-mi amintesti de zilele de-amor,
Si-apoi sa mor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu