La naiba cu rimelul care mi se scurge pe obraz si creionul care se intinde aidoma pe ploapa. La naiba cu noptile tarzii si mesajele ei. Mi se impaienjenesc iar ochii, si iar simt o vena cum pulseaza puternic.
Vad ingeri in zambete, as plati si eu pentru unul. Observi si tu ca am numai idei frante? Da, si eu. Poate pentru ca nu-mi mai pot focusa atentia pe nimic, pentru ca noul univers a devenit din nou cel vechi. Stai fara grija, o sa imi creez altul, fara tine, altul care sa depinda strict de mine. Ma pot lipsi de toate dezechilibrele astea emotionale pe care mi le-ai provocat. Nu sunt atat de idioata incat sa-mi fac singura rau. Stai fara grija, ca oameni buni sunt la tot pasul si rai la fel, greseli ca tine o sa mai fac. Si n-o sa-mi para rau cum nu-mi pare nici acum, doar o sa regret timpul pierdut.
Sunt mai batrana c-o dragoste, mai experimentata cu o placere. Mereu o sa privesc partile bune in toate, si acum o sa imi amintesc de zambetele frumoase pe care mi le-ai dat. Pacat ca mi-a scazut apetitul de fericire acum,tot ce mai pot e sa scriu randurile astea, pe care abia astept sa le recitesc cand se va pune praful pe ele. Atunci o sa rad in sila, de prostia pe care am facut-o acum.
Tu o sa ajungi bine si o sa ma bucur mereu pentru tine, pentru ca eu tin la prieteni si in comparatie cu tine, le arat asta.
