marți, 23 octombrie 2012

Şterge lacrima

Învrăjbită de gânduri, cade pe după pat, ameţită de fumul ţigărilor.
Părul i se prelinge uşor pe umeri, îmbâcsit de ceaţa din cameră. Pupilele-i se zbat continuu, ochii-i sunt sticloşi.
Înghite ultimul suspin în gura strepezită de alcool, şi lacrimile-i zgârie faţa rece.
Dar ştie că sfârşitul nu-i acum, şi-şi trage nasul, ştie că-i bună atât cât se poate, şi-şi şterge plânsul.